Alimentele sunt substanțele sau produsele care asigură organismul nostru cu hrană. Ele furnizează substanțele nutritive de care avem nevoie pentru a fi asigurați cu energia necesară proceselor vitale, pentru sintetizarea substanțelor din organism, dar și pentru formarea altor substanțe care favorizează desfășurarea normală a proceselor metabolice. În funcție de proveniența lor, există alimente de origine minerală, vegetală și animală, iar cunoașterea lor din punct de vedere nutritiv și biologic ne permite să le selectăm pentru a ne satisface cerințele organismului.
Atunci când cumpărăm produse alimentare, pe etichete găsim scrise, printre altele, următoarele caracteristici: „valoarea nutritivă la 100 g” și „valoarea energetică”. Această etichetare nutrițională a unității de produs este foarte importantă, deoarece este o metodă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția produsului pe care îl cumpără, ajutându-i să facă o alegere în deplină cunoștință de cauză.
Valoarea nutritivă a produselor
Pe etichetele produselor alimentare pe care le cumpărăm, găsim informații atât despre cantitatea de substanțe nutritive dintr-un produs, cât și raportul dintre principalele substanțe active din punct de vedere biologic: glucide, proteine, lipide (grăsimi), săruri, minerale, vitamine și apă. Mineralele, vitaminele și apa de obicei nu se indică la valoarea nutrițională a unui produs, în timp ce primele trei sunt de cele mai dese ori, obligatorii. În esență proteinele sunt alcătuite din aminoacizi, glucidele (zaharurile) din carbohidrați, iar lipidele din trigliceride, acizi grași și colesterol.
Proteinele pot fi de origine animală sau vegetală. Cele de origine animala se găsesc în carne și produse din carne, ouă, lapte și produse lactate, pește și produse din pește. Ele au în componența lor toți aminoacizii esențiali, necesari organismului. Aceste produse ajută la creșterea masei musculare și a oaselor, la dezvoltarea creierului și a funcțiilor cognitive, ele dezvoltă mecanismele de apărare a organismului împotriva infecțiilor. Proteinele stau la baza sistemului circulator, sângele fiind alcătuit în proporție de 80% din proteine. Proteinele de origine vegetală se găsesc în plante și nu conțin neapărat toți aminoacizii esențiali, însă conțin fitonutrienți și antioxidanți care nu se regăsesc în alimentele de origine animală. Cea mai mare concentrație de proteine vegetale o găsim în soia și preparatele din soia, fasole, mazăre, porumb, orez, avocado, migdale, etc.
Lipidele (grăsimile) le găsim atât în produsele de origine animală, cât și în cele de origine vegetală. Cele de origine animală acoperă 60-65% din necesarul de grăsimi, iar cele de origine vegetală, aproximativ 35-40%. Grăsimile ce provin din alimentele de origine animală se găsesc în untură, unt, carne grasă, lapte, smântână, brânză, cașcaval. În mod normal, produsele din carne pot conține între 3 și 30% grăsimi. Lipidele vegetale provin din uleiul de soia, floarea soarelui, porumb, măsline, etc. Ele pot conține și acid linoleic, numit și Omega 6, care se găsește mai mult în uleiul de floarea soarelui și dovleac, în germenii de porumb și în soia. Există și alimente care conțin uleiuri în mod natural: măsline, nuci, avocado, pește. Peștele, de exemplu, mai este bogat în acizi grași nesaturați de tip Omega 3, numit și acid alfa-linolenic.
În legume și fructe, grăsimile lipsesc total. În cereale găsim o cantitate de grăsimi scăzută, care de obicei, nu depășește 2%, excepție făcând ovăzul, care poate ajunge la 6%.
Glucidele (zaharurile) sau carbohidrații au rolul primordial de a furniza energie, în special pentru creier. Se găsesc în cantități mici, în carne, lapte, ouă și pește, însă cea mai bogată sursă naturală de glucide o reprezintă cerealele, legumele, fructele și mierea. Din punct de vedere chimic, zaharurile sunt o combinație de mai multe molecule de glucoză, fructoză sau maltoză, în diferite proporții.
Este important să știm că o dietă sănătoasă trebuie să conțină, în mod obligatoriu, cât mai multe glucide cu molecula mare și cât mai puține glucide cu molecula mică (zaharuri artificiale, rafinate). Zaharurile cu molecula mare se găsesc în cereale, în produsele de panificație, legume (cartofi, fasole, mazăre, porumb etc.), fructe și nuci (smochine, curmale, avocado, pepene galben, migdale, etc.). Sursele de zaharuri cu molecula mică pot fi naturale (fructele sau mierea) sau artificiale, obținute prin procesarea celor naturale: zahărul și produsele care conțin zahăr, diverse dulciuri și produse de cofetărie. Consumul unor cantități mari de zaharuri artificiale, cu molecula mică, duce la eliberări masive de insulină și, în consecință, la diabet.
Pe unele produse putem găsi indicată și cantitatea de fibre. Fibrele alimentare fac parte din categoria carbohidraților, ele provin din plante și pot fi solubile sau insolubile. Fibrele insolubile ajută la menținerea unui tract digestiv sănătos, în timp ce fibrele solubile conferă corpului senzația de sațietate, ne ajută să controlăm cât consumăm. Un alt beneficiu al fibrelor solubile este faptul că pot ajuta la scăderea nivelului colesterolului rău. Alimentele bogate în fibre insolubile sunt cerealele integrale, varza, sfecla, morcovul, conopida și coaja de mere. Alimentele bogate în fibre solubile sunt tărâțele de ovăz, mazărea, fasolele, orezul, orzul, fructele citrice, căpșunele și merele.
Valoarea energetică a produselor alimentare
Valoarea energetică sau calorică a produselor alimentare este determinată de prezența substanțelor, care prin ardere în organism, ne oferă o anumită cantitate de energie. Prin valoarea energetica a unui aliment se mai înțelege și potențialul elementelor sale nutritive de a ne oferi energie. Această energie latentă din aliment, în organismul nostru se transformă în energie activă, pe care o utilizăm la diferite procese (creștere, metabolism, etc.). Dacă această energie este în surplus, organismul o depozitează sub forma unor substanțe temporar inactive din punct de vedere energetic, dar cu un mare potențial caloric. Compușii care depozitează această energie, nu sunt altceva decât grăsimile care formează țesutul adipos. Necesarul de energie, la fel ca și valoarea energetică a alimentelor se exprima în calorii (cal) sau jouli (1 cal = 4,18 jouli) ca unități de măsură. Prin ardere în organism, glucidele și proteinele eliberează 4,1 cal/g, iar lipidele 9,3 cal/g.
Necesarul caloric se stabilește, de obicei, în funcție de vârstă, de efortul depus, de starea de sănătate. În general, un adult care nu depune muncă fizică deosebită, are nevoie pentru fiecare kilogram al corpului său, de aproximativ 35 kilocalorii zilnic.
Valoarea energetică a substanțelor nutritive alimentare nu depinde doar de potențialul caloric al acestora. Anumite substanțe purtătoare de energie se absorb mai rapid, în timp ce la altele, acest proces este mult mai lent. Compușii din alimente care se absorb rapid și care aduc corpului un val uriaș de energie într-un timp scurt, sunt cei mai dăunători pentru sănătate. Aceste „bombe calorice” sunt compuse din concentrate, precum glucidele cu absorbție rapidă, produsele rafinate (făina albă, zahăr), grăsimi alimentare, sau, și mai periculos, din amestecul acestor substanțe.
sursă : madein.md